Verde-i campul si umbros,
Plin e campul de miros,
Arde soarele de foc,
Vara granele se coc.

Dinspre sat se-arata-n zori
Carduri de seceratori,
Tractoristi, voiosi, zglobii,
Cu flori mandre-n palarii.

Cei ce-n cale-i vad, le spun:
Spor la lucru!
Noroc bun!

Cu firea ei cea arzatoare
Sosit-a vara înapoi.
Toti pomii sunt în sarbatoare,
În tei sta floare lânga floare…
E dulce vara pe la noi!

Când dimineata se iveste
Din al vazduhurilor fund,
Tot câmpul parca întinereste
Iar, desteptati de pe prund,
Cireada satului porneste…

În urma ei un roi de grauri,
Ca niste valuri cenusii,
S-amesteca prin balarii.
S-asaza-n coarne pe la tauri,
Fac fel de fel de nebunii.

Pâna ce-n zarea departata
Spre lacul trist se pun pe drum.
Si cum se duc, – acum s-acum
Se mai zaresc înca o data,
Ca ramasita unui fum.