de Tiberiu Juganaru
Iarna, cu papuci de gheata
Si cu tâmplele carunte,
S-a pornit de dimineata
Lunecând din vârf de munte.
Cu alai de-mparateasa,
Pe drum de margaritar,
Se prezinta viforoasa
Rupând foi din calendar.
Cum soseste ne si pune
Flori de chiciura pe ramuri
Si începe sa adune
Mici nasucuri pe la geamuri.
În privelisti siderale
Cerne stele harnicuta
Si ne face, colo-n vale,
Neted drum de saniuta.
de Vasile Alecsandri
În paduri trasnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par înghetate, cerul pare otelit,
Iar zapada cristalina pe câmpii stralucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârtâie sub picioare.
Fumuri albe se ridica în vazduhul scânteios
Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
Si pe ele se aseaza bolta cerului senina,
Unde luna îti aprinde farul tainic de lumina.
O! tablou maret, fantastic!… Mii de stele argintii
În nemarginitul templu ard ca vecinice faclii.
Muntii sunt a lui altare, codrii – organe sonoare
Unde crivatul patrunde, scotând note-ngrozitoare.
Totul e în neclintire, fara viata, fara glas;
Nici un zbor în atmosfera, pe zapada – nici un pas;
Dar ce vad?… în raza lunii o fantasma se arata…
E un lup ce se alunga dupa prada-i spaimântata!
de Nelu Rosu
Bine-ai venit Isuse!
Pe-al nostru vechi p?mânt,
Te salutam cu to?ii,
Din noaptea de mormânt.
Bine-ai venit Isuse!
Ce mult te-am asteptat,
Ne închinam doar tie,
Sfânt Fiu de Împarat!
Bine-ai venit Isuse!
Iti-ureaza si pastorii
Lasând o clipa turma,
S-anunte muritorii.
Bine-ai venit Isuse!
Sopteste-ncet Maria,
Esti unica speranta,
Cel asteptat: Mesia!
Bine-ai venit Isuse!
Cu totii Te-adoram,
Cu magii de departe
Fiinta ti-o predam.
Bine-ai venit Isuse,
Rege dumnezeiesc,
Din ieslea cea saraca
Cu drag eu Te primesc!
de George Cosbuc
A-nceput de ieri sa cada
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai razbunat
Spre apus, dar stau gramada
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine,
Si pe râu e numai fum.
Vântu-i linistit acum,
Dar navalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt copii.
Cu multe sanii,
De pe coasta vin tipând
Si se-mping si sar râzând;
Prin zapada fac matanii;
Vrând-nevrând.
Gura fac ca roata morii;
Si de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vrabii gurese, când norii
Ploi vestesc.
de N. S. Govora
A pornit ca si-alte dati,
Prin troiene de nameti,
Ieri asa cam pe la toaca,
Cu mustati de promoroaca,
A pornit hoinar la drum,
Si-i deja pe-aproape-acum,
A pornit copiii spun,
De departe, Mos Craciun.
Mos Craciun cu barba alba,
Vino’n noaptea asta dalba,
Treci cortina cea de fier
Si vino cu Lerui-Ler.
Vino si la casa noastra
Si ne bate la fereastra,
Vin batrane’n fapt de sara,
Si la cei fara de Tara.
Mosule cu zambet drag,
Vino si la mine’n prag.
Si te rog sa nu-mi aduci,
Nici stafide si nici nuci.
Roscove si jucarii,
Sa le tii pentru copii.
Mie Mos Craciun iti cer,
Sa-mi aduci un colt de cer,
Din indepartata Tara,
Ferecata’n grele fiara.
Mos Craciun te rog mai ad?,
Doar un bulgar de zapada.
Bulgaras de alba nea,
Sa-l lipesc pe fata mea,
Obrajii sa-l incalzeasca,
Lacrimile sa-l topeasca.
Mos Craciun, Mos Craciun,
Asi mai vrea ceva sa-ti spun.
Inainte de-a veni,
Treci la mandra intr’o zi.
Si din parul ei balai,
O suvita tu sa-i tai.
Si sa mi-o aduci apoi,
Cand ai sa ajungi la noi.
Mos Craciun si de-ai putea,
Inca asi mai vrea ceva.
Si te rog, te rog in soapte,
Cel putin pentru o noapte,
Pentru noaptea de Craciun,
Mosule cu zambet bun,
Ca’n povesti, pe-un nor de par?,
Ad?-ne, intreaga Tar?.
Pe obraz , pe nas, pe umar,
Tot cad fulgii fara numar,
Mi-a cazut in palma unul
Iute , iute inchid pumnul
Desfac pumnul, unde-i fulgul?
Am in mana-un strop de roua
Sau un bob de apa, Ploua?
S-a topit in mana mea
Ca o lacrima de nea.
Sprijinit intr-un toiag
Sta-n ograda un mosneag.
Poarta-n cap o oala veche
Rasturnata pe-o ureche.
Ochii negri si luciosi
Sunt carbuni din vatra scosi
Nu-i lipseste nici lulea.
Parca pufaie din ea.
Iar pe piept, perechi, perechi,
Are mosul nasturi vechi
Si mai are un nas ros,
Ca o creasta de cocos.
de Vasile Alecsandrii
Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada,
Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Raspândind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!
Cu o zale argintie se îmbraca mândra tara;
Soarele rotund si palid se prevede pintre nori
Ca un vis de tinerete pintre anii trecatori.
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împregiur, în departare,
Ca fantasme albe plopii însirati se perd în zare,
Si pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum,
Se vad satele perdute sub clabucii albi de fum.
Dar ninsoarea înceteaza, norii fug, doritul soare
Straluceste si dismiarda oceanul de ninsoare.
Iata-o sanie usoara care trece peste vai?
În vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai.
de Elena Farago
Prin orase si prin sate
Mai ales copiii spun
Ca din tari mai departate
Vine iarasi Mos Craciun.
Nu mai pot de bucurie
Si-l asteapta toti cu drag,
Sa le dea vreo jucarie
Sau covrigi câte-un sirag.
Cica Mosul, cum se spune,
Da la toti copiii buni
Sfat cum sa se poarte-n lume,
Ba si carti de rugaciuni.
El are dragoste multa
Pentru copiii cuminti
Si pentru cei ce asculta,
De Dumnezeu si parinti.
Apoi tot el povesteste;
Despre-un Copilas frumos
Care-n ceruri locuieste
Si acesta e Hristos.
El a fost cândva în lume
Zise Mosul cu glas blând.
Si la cartea sfânta spune
C-o sa mai vie curând.