Concert de primavara

Friday, January 29th, 2010

de George Cosbuc

Chiar acum din crang venii,
Si c-o veste buna!
Iarasi e concert, copii;
Merg si eu, si tu sa vii,
Mergem impreuna.

Vrei programa, lamurit?
Stai putin sa caut.
Cucul, un solist vestit,
De printr-alte tari venit,
Va canta din flaut.

Cantareata dulce-n grai,
Cea numita “Perla
Cantaretilor din mai,”
Dulce va doini din nai
Multe doine mierla.

Va-ntona apoi un psalt
“Imnul veseliei”
Corul dintr-un fag inalt.
Vor canta-n sopran si-n alt
Graurii campiei,

Turturelele-n tenor,
Si-alte voci maiestre,
Toate dupa glasul lor.
Vor urma dup-acest cor
Fel de fel de-orchestre,

Voci de gaite care fac
Sa scoboare ploaia,
si-ntr-o scoarta de copac
O sa bata tica-tac
Tactul gheunoaia.

Iar nationale-apoi,
Cobze si-alte hanguri,
Glas de fluier si cimpoi,
Pitpalaci si cintezoi
Si-un taraf de granguri.

Se vor pune-apoi pe joc
Pana chiar si surzii,
Cand vor prinde dintr-un loc
Sa ne cante hori cu foc
Din tilinca sturzii.

Vom canta si noi ce-om sti,
Cantece din carte.
Si, de va putea veni
Vantul, si el va doini,
Ca e dus departe.

Cine-i contra, sa-l vedem,
Ca sa-l stie sotii!
De-aveti chef, tovarasi, blem-
Ura-n cer! cu totii-avem,
Mergem dar cu totii!

Iarna pe ulita

Tuesday, November 10th, 2009

de George Cosbuc

Iarna_pe_ulita

A-nceput de ieri sa cada
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai razbunat
Spre apus, dar stau gramada
Peste sat.

Nu e soare, dar e bine,
Si pe râu e numai fum.
Vântu-i linistit acum,
Dar navalnic vuiet vine
De pe drum.

Sunt copii.
Cu multe sanii,
De pe coasta vin tipând
Si se-mping si sar râzând;
Prin zapada fac matanii;
Vrând-nevrând.

Gura fac ca roata morii;
Si de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vrabii gurese, când norii
Ploi vestesc.

Colindatorii

Friday, November 6th, 2009

de George Cosbuc

Seara_de_ajun

Cad fulgii mari incet zburand,
Si-n casa arde focul,
Iar noi pe langa mama stand
De mult uitaram jocul.
De mult si patul ne-astepta,
Dar cine sa ne culce?
Rugata, mama repeta
Cu glasul rar si dulce

Cum sta pe paie’n frig Hristos
In ieslea cea saraca,
Si boul cum sufla milos
Caldura ca sa-I faca,
Dragut un miel cum I-au adus
Pastorii de la stana
Si ingeri albi cantau pe sus
Cu flori de mar in mana.

Si-auzi! Rasar cantari acum,
Franturi dintr’o colinda,
Si vin mereu, s’opresc in drum,
S-aud acum in tinda -

Noi stam cu ochii pironiti
Si fara de suflare;
Sunt ingerii din cer veniti
Cu Ler, oi Domnul mare!

Ei canta inaltator si rar
Cantari de biruinta,
Apoi se’ntorc si plang amar
De-a Iudei necredinta,
De spini, de-ostasi, si c’a murit?
Dar s-a deschis mormantul
Si El acum e’n cer suit
Si judeca pamantul.

Si pana nu taceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul -
Sarac ne-a fost, dar cald si drag
In casa-ne Craciunul.
Si cand tarziu ne biruia
Pe vatra calda somnul,
Prin vis vedeam tot flori de mar
Si’n fase mic pe Domnul.

Pomul Craciunului

Thursday, November 5th, 2009

de George Cosbuc

Brazi

Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu,
Padurea iarna doarme, ca asa vrea Dumnezeu.

Si numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsa de fiori.

Si tace-apoi si-adoarme, când viscolele pier,
În noaptea asta însa, vin îngerii din cer.

Si zboara incet de-alungul padurilor de brad,
Si cânta incet; si mere si flori din sân le cad.

Iar florile se anina de ramuri pâna jos
Si-i cântec si lumina si-asa e de frumos!

Iar brazii se desteapta, se mira asta ce-i,
Se bucura si cânta ca îngerii si ei.

Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ti trimite dintr-însa Dumnezeu.

Un înger rupse-o creanga din brazii cu faclii,
Asa cum au gasit-o, cu flori si jucarii.

Departe într-un staul e-n fasa-acum Isus,
Si îngerii, o, câte si câte i-au adus.

Dar el e bun si-mparte la toti câci îl iubesc,
Tu vino, si te-nchina, zi: -Doamne-ti multumesc-.

/h3