Nervi de toamnă

Monday, October 10th, 2011

de George Bacovia

E toamnă, e foşnet, e somn…
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol…
Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.

Toamna

Tuesday, October 19th, 2010

George Bacovia

Rasuna din margini de targ
Un bangat puternic de arma;
E toamna… metalic s-aud
Gornistii, in fund, la cazarma.

S-aude si-un clopot de scoala,
E vant, si-i pustiu, dimineata;
Hartii si cu frunze, de-a valma,
Fac roata-n varteje, pe-o piata.

Se uita in zari catedrala,
Cu turnu-i sever si trufas;
Gradina orasului plange,
Si-arunca frunzisu-n oras.

Si vine,ca-n vremi de demult,
Din margini, un bucium de-alarma,
E toamna… metalic s-aud
Gornistii, in fund, la cazarma.

/h3